joi, 11 martie 2010

Atelierul Brâncuși... din Paris

Am avut ocazia să văd multe locuri foarte frumoase în Paris. Dar, de departe, cel mai mult m-a impresionat Atelierul Brâncuși. Situat lângă o clădire imensă Pompidou (o clădire construită pe dos) care este sediul expozițiilor de artă contemporană, poate, pentru așa zisă artă contemporană, pentru că astăzi noțiunea de artă este atribuită multor lucrări care nu au nimic de a face cu arta. Din punctul meu de vedere, arta reprezintă credință, dăruire, transfigurare, conștiință de Sine și o infinită iubire pentru Divin. Aceste dimensiuni lipsesc cu desăvârșire multor "opere" contemporane. Dar, aceasta este o altă, foarte lungă discuție.

Modest, simplu, dar grandios și un loc foarte încărcat, Atelierul lui Constantin Brâncuși, te va primi cu brațele deschise, fără taxă de intrare. Luminos, te va mângâia pe creștet și te va mirui cu apă vie. Loc de meditație și reculegere. Un loc unde dăinuie sufletul unui GENIU ROMÂN.

Câteva citate de ale lui Constantin Brâncuși...

Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării pentru oamenii mari.

Se poate că poezia pură este o rugăciune, însă eu ştiu că rugăciunea bătrânilor noştri olteni era o formă a meditaţiei - adică o... tehnică filosofică.

Eu nu creez Păsări - ci zboruri.

Să creezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să munceşti ca un rob!

Arta trebuie să apropie, iar nu să depărteze; să umple, iar nu să sape prăpăstii în bietele noastre spirite, şi aşa destul de răscolite de întrebări.

Arta este altceva decât "redarea" vieţii, este transfigurarea ei.

Arta rămâne o taină şi o credinţă. Iar când se face după vreo teorie, este falsă.

Artistul trebuie să ştie să scoată la suprafaţă fiinţa din interiorul materiei şi să fie unealta care dă la iveală însăşi esenţa sa cosmică, într-o existenţă cu adevărat vizibilă.

Eu nu dau niciodată prima lovitură până când piatra nu mi-a spus ceea ce trebuie să îi fac. Aştept până când imaginea interioară s-a format bine în mintea mea. Câteodată durează săptămâni întregi până când piatra îmi vorbeşte. Trebuie să privesc foarte atent înlăuntrul ei. Nu mă uit la vreo aparenţă. Mă depărtez cât mai mult posibil de aparenţe.

Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe.

Frumosul este echitatea absolută.

Lumea poate fi mântuită prin artă.




1 comentarii:

cosmin1306 spunea...

eu sunt din Tg-Jiu, unde e Coloana Infinitului si alte opere ale lui Brancusi

Trimiteți un comentariu