miercuri, 31 martie 2010

Despre El...

- Cine este el? El este dorul, chemarea, menirea și împlinirea mea.

- 3 lucruri despre el? Întruparea Soarelui, privirea lui mângâie iar sufletul lui renaște.

- Ce este zâmbetul lui? Este simbolul chemării misterioase de contopire.

- Spune-mi mai multe despre privirea lui. Privirea lui exprimă mister, trezește dorința, te învăluie și te descoperă.

- Ce apreciezi la el cel mai mult? Cel mai mult apreciez la el calitățile de erou (erou spiritual, erou al iubirii și al relației în care este angrenat, responsabilitatea și asumarea), dăruirea, abandonul și jucăușenia lui (spontaneitate, capacitate de a mă polariza în permanență, simțul umorului).

- Care sunt punctele forte ale relației voastre? Libertatea și încrederea.

- Cum te răsfață? Fiind spontan și jucăuș, creativ, în acelaşi timp plin de demnitate și verticalitate. Și... probabil cel mai important - nu face compromisuri.

- Ce presupune o relație durabilă? O relație rezistă printr-o atitudine de sacru și sfânt care vine din celălalt și se naște din contopirea celor doi; prin iubirea frenetică (să se iubească pe Sine, pe celălalt, pe Dumnezeu din celălalt); prin tendința spre autocunoaștere și autodepășire (un gen de polarizare între ceea ce suntem noi acum și ceea ce ne dorim să devenim); prin dăruire (pentru că o relație autentică întregește, unește, cuprinde Totul, nu doar strict ce ține de relația celor doi); prin credință de nezdruncinat (în fața Creatorului și în fața relației). Și nu în ultimul rând, prin transfigurare fără măsură (puțin câte puțin sunt depășite toate limitările și cei doi ajung să devină zei pe pământ).

- O recomandare pentru bărbați. Să urmărească să fie mai atenți, să aibă grijă de ei (să doarmă și să mănânce suficient), chiar dacă este foarte ocupat cu alte treburi să aibă grijă să dea semne de iubire, semne simple și firești. În fond aș vrea să le spun că, de fapt, femeile nu au nevoie de prea multe și lucruri prea sofisticate. Doar să fie ei înșiși, firești. Nu este nevoie să pretindă că este cineva. Orice bărbat poate deveni un adevărat cadou divin.

- Cum se manifestă el în intimitate? Îmi place foarte mult că este spontan și jucăuș, tandru și curajos. Ador micile lui gesturi (o privire, o atingere, o mângâiere) spontane. Își exprimă atât de atent intenţiile, mă privește ca pe o zeița, pur și simplu mă adoră. Iar eu îi răspund cu dăruire, iubire și abandon. Mă incită foarte mult să îl văd manifestându-se firesc și relaxat, așa îmi confirmă că îi place și lui cum mă manifest eu. Îmi place să mă țină în brațe. Dar mi-ar place să comunicăm mai mult, să-mi povestească ce simte, cum simte. Avem foarte multe fantezii și abia aștept să le punem în aplicare.

- Și în final, o declarație de dragoste. Te iubesc! Ești cea mai profundă rugăciune!




joi, 11 martie 2010

Atelierul Brâncuși... din Paris

Am avut ocazia să văd multe locuri foarte frumoase în Paris. Dar, de departe, cel mai mult m-a impresionat Atelierul Brâncuși. Situat lângă o clădire imensă Pompidou (o clădire construită pe dos) care este sediul expozițiilor de artă contemporană, poate, pentru așa zisă artă contemporană, pentru că astăzi noțiunea de artă este atribuită multor lucrări care nu au nimic de a face cu arta. Din punctul meu de vedere, arta reprezintă credință, dăruire, transfigurare, conștiință de Sine și o infinită iubire pentru Divin. Aceste dimensiuni lipsesc cu desăvârșire multor "opere" contemporane. Dar, aceasta este o altă, foarte lungă discuție.

Modest, simplu, dar grandios și un loc foarte încărcat, Atelierul lui Constantin Brâncuși, te va primi cu brațele deschise, fără taxă de intrare. Luminos, te va mângâia pe creștet și te va mirui cu apă vie. Loc de meditație și reculegere. Un loc unde dăinuie sufletul unui GENIU ROMÂN.

Câteva citate de ale lui Constantin Brâncuși...

Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării pentru oamenii mari.

Se poate că poezia pură este o rugăciune, însă eu ştiu că rugăciunea bătrânilor noştri olteni era o formă a meditaţiei - adică o... tehnică filosofică.

Eu nu creez Păsări - ci zboruri.

Să creezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să munceşti ca un rob!

Arta trebuie să apropie, iar nu să depărteze; să umple, iar nu să sape prăpăstii în bietele noastre spirite, şi aşa destul de răscolite de întrebări.

Arta este altceva decât "redarea" vieţii, este transfigurarea ei.

Arta rămâne o taină şi o credinţă. Iar când se face după vreo teorie, este falsă.

Artistul trebuie să ştie să scoată la suprafaţă fiinţa din interiorul materiei şi să fie unealta care dă la iveală însăşi esenţa sa cosmică, într-o existenţă cu adevărat vizibilă.

Eu nu dau niciodată prima lovitură până când piatra nu mi-a spus ceea ce trebuie să îi fac. Aştept până când imaginea interioară s-a format bine în mintea mea. Câteodată durează săptămâni întregi până când piatra îmi vorbeşte. Trebuie să privesc foarte atent înlăuntrul ei. Nu mă uit la vreo aparenţă. Mă depărtez cât mai mult posibil de aparenţe.

Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe.

Frumosul este echitatea absolută.

Lumea poate fi mântuită prin artă.




luni, 8 martie 2010

Paris... oraș pestriț

Brânză, înghețată de caramel cu unt sărat, brânză, chinezi, arabi, sud africani, brânză, eșarfe, bijuterii, ciocolată, muzee, mătăsuri, palate, duminică e liniște, aproape pustiu, brânză, dor de casă, acasă.