Un gând suav, uşor şi parfumat.
O lacrimă pe streaşina inimii.
Un vânt de lumină îmi rupe straiele
realităţii pe care încetez să o mai împărtăşesc.
Un răsărit albastru-turcuoaz
înmugureşte în pieptu-mi plin de maci.
Demult am părăsit această lume pentru a o îmbrăţişa.
Glasul preaînalt ce mă cheamă e mai aproape!
vineri, 23 septembrie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu