CRĂCIUN FERICIT!

Vă doresc un Crăciun Fericit!

Fie ca grația nașterii lui Iisus să ne umple sufletele cu lumină și iubire, să avem ochi să vedem, urechi să auzim, să vorbim doar de bine și să avem doar gânduri ce binecuvânteaza.
Fie ca în Anul Nou care vine să purtăm haina frumuseții divine.
La mulți ani!

 

Publicat pe 1 Decembrie 2011                                           Garbo.ro

Orasul Bucuresti este a sasea capitala din Uniunea Europeana ca marime.
 
Desi nu exista inca dovezi foarte clare, legenda spune ca denumirea orasului Bucuresti a fost data de un cioban pe nume Bucur care s-a stabilit in urma cu mult timp pe malurile Dambovitei.
 

Orasul Bucuresti este desemnat capitala a Tarii Romanesti de catre Gheorghe Ghica in anul 1659.
 
Primul drum din Bucuresti, Drumul de Lemn, a fost de fapt actuala Calea Victoriei. In trecut, strada era pavata cu trunchiuri de copaci.
 
Primele drumuri din Bucuresti pavate cu piatra de rau se amenajeaza in 1661.
 
Cea mai veche gara din Bucuresti este Filaret, data in folosinta in octombrie 1869, cu un an si o luna mai devreme decat actuala Gara de Nord (fosta Gara Targoviste) infiintata in 1870.
 
Numele strazii Lipscani din Bucuresti provine de la orasul Leipzig si aminteste de comertul dinamic al romanilor din acea vreme.
 
Una dintre cele mai vechi biserici din Bucuresti este Biserica Domneasca. Ea se pastreaza chiar si astazi in forma sa originala. Este situata pe Lipscani in “Centrul Vechi” si a fost construita de domnitorul Mircea Ciobanul in timpul primei sale domnii (1545 - 1554). Cel mai vechi asezamant religios este Biserica Bucur (1416), situata in apropierea manastirii Radu Voda.
 
In perioada comunismului, numai in Bucuresti, au fost distruse (partial sau total) peste 20 de biserici. Dintre cele mai vechi merita amintite Biserica Crangasi (1564), Biserica Alba-Postavari (1588), Manastirea Mihai Voda (1591).
 
Primul teatru din Bucuresti este Teatrul National si a fost inaugurat pe 21 decembrie 1852 prin piesa “Zoe sau Amantul imprumutat”.
 
Intrarea hotelului Novotel din Bucuresti este de fapt fatada fostului Teatru National care, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, a fost distrus. Tinta bombei din partea nemtilor nu era aceasta cladire, ci Palatul Telefoanelor. Se pare totusi ca si precizia germana poate da gres cateodata... Palatul Telefoanelor din Bucuresti a fost construit in stilul zgarie-norilor din America intre 1929 si 1934, iar pana in anii ’70 a fost cea mai inalta cladire din Bucuresti.
 
Orasul Bucuresti a fost printre primele din Europa dotate cu omnibuze cu cai (1840).
 
Cea mai ingusta strada din Bucuresti are 198 de centimetri, cu doar 70 mai mult decat cea mai ingusta strada din Europa, strada Sforii si este situata in cartierul Rahova. O putem oare valorifica turistic ori cultural?
 
Parcul Cismigiu din Bucuresti a fost denumit Dura Negutatorul pana in 1779 cand domnitorul Ipsilanti Alexandru a poruncit construirea unei cismele spre iesirea Stirbei Voda de azi pentru o mai buna aprovizionare cu apa.
 
Stiti care era locul preferat al hotilor de caciuli de blana? Cimitirul Bellu din Bucuresti de unde hotii stateau pe zid si efectiv “pescuiau” caciuli de blana din capul doamnelor ca mai apoi sa le vanda in parcul Tineretului.
 
In perioada anilor 1900 – 1930, orasul Bucuresti a fost unul dintre cele mai frumoase si mai moderne orase din europa, fiind egalabil cu Parisul – de aici si denumirea de Micul Paris.
 
Comunitatea evreiasca, odinioara cea mai importanta din Bucuresti, numara doar 2400 de membri (erau aproximativ 70.000 in anul 1930).
 
Orasul Bucuresti este infratit, in lume, cu noua orase, dintre care cele mai importante sunt Beijing, Budapesta, Hanovra, Atlanta.

Imnul "Desteapta-te, romane!", scurt istoric
 
Desteapta-te, romane!" este imnul national al Romaniei, oficial din 1990. Un fapt mai putin stiut- pentru o vreme, a fost de asemenea imnul national al Republicii Democratice Moldovenesti (1917 - 1918) si al Republicii Moldova (1991 - 1994). Versurile imnului au fost scrise in iunie 1848 de catre poetul Andrei Muresanu, pornind de la o veche romanta romaneasca pe care a auzit-o de la dascalul Gheorghe Ucenescu, 
scrie Enciclopedia Romaniei. Andrei Muresanu a fost printre conducatorii Revolutiei de la 1848. El a scris versurile poeziei „Un rasunet” in acea perioada de turbulente politice si de atunci, aceste versuri au devenit un simbol al luptei romanilor pentru eliberare. 

Poezia „Un Rasunet” a fost scrisa in urma evenimentelor de la Blaj, din 3/15 mai 1848, cand revolutionarii munteni si moldoveni s-au reintors la Brasov. Poetul Andrei Muresanu „cauta o melodie dupa care sa compuna un sonet”. Dupa ce a auzit „Din sanul maicii mele”, o romanta publicata pentru prima data in august 1832 pe versurile lui Grigore Alexandrescu, Muresanu s-a intors foarte agitat acasa — dupa cum isi amintea sotia sa — si a scris toata noaptea. Spre ziua, poetul terminase de compus primele strofe ale poeziei „Un rasunet”. Duminica urmatoare — spre sfsrsitul lunii iunie — a fost cantata pentru prima data, de fata cu alti intelectuali, pe melodia interpretata de Gheorghe Ucenescu, aflam din Enciclopedia Romaniei.

Wikipedia ne lamureste cu privire la o confuzie pe care o auzim des: Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Muresanu a pus versurile sale avea o larga circulatie in epoca, deci nu Anton Pann a scris acest cantec. O alta versiune a istoriei imnului spune ca insusi Andrei Muresanu este autorul melodiei, iar alta, cea pe care am mentionat-o deja, sustine ca de fapt era o melodie cantata pe un text religios, ce purta numele „Din sanul maicii mele”. Gheorghe Ucenescu a fost cel care i-ar fi intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care cauta o melodie potrivita pentru versurile sale. De atunci, acest cantec a fost cantat cu ocazia fiecarui conflict in Romania, datorita mesajului de patriotism si de libertate pe care il poarta in el. Acesta a fost si cazul in timpul Revolutiei romane din 1989, cand practic instantaneu si generalizat a fost cantat ca un adevarat imn national, inlocuind imnul comunist „Trei culori”, scrie Wikipedia. Astfel, din iarna anului 1989, "Desteapta-te romane!" a devenit imnul national al romanilor eliberati de sub ideologia comunista.

"Desteapta-te, romane!", cantec drag romanilor 

Dupa cum spuneam, timp de cativa ani, „Desteapta-te, romane!” a fost si imnul national al Moldovei, dar a fost inlocuit in 1994 cu „Limba noastra”. 

„Desteapta-te, romane!” a fost un cantec foarte drag romanilor, insuflandu-le curaj in momentele cruciale ale istoriei moderne si contemporane, cum ar fi Razboiul de Independenta (1877 - 1878), Primul si al doilea razboi mondial. Mai ales in timpul crizei dupa lovitura de stat de la 23 august 1944, cand Romania s-a detasat de 
alianta cu Germania lui Hitler, alaturandu-se Aliatilor, acest imn a fost cantat in mod spontan de toti si emis pe toate statiile radio. Imediat dupa instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, cand regele Mihai I a fost fortat sa abdice, „Desteapta-te, romane!”, ca si alte marsuri si cantece patriotice, a fost interzis, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de inchisoare. 

Din anii 1970, melodia a putut fi din nou cantata dar fara versurile originale. In ziua revoltei de la Brasov, din 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au inceput sa cante aceasta melodie, multi dintre ei nemaistiind versurile. Cu toate acestea, melodia a continuat fara intrerupere. Deci, acest cantec insufletitor are o mare insemnatate pentru existena romanilor, iar din acest motiv nu s-ar 
justifica nici contestatiile pe care le auzim des si argumentele cu privire la necesitatea de a inlocui acest imn cu un altul...  "mai ritmat".

Pe 22 decembrie 1989, in timpul revolutiei anticomuniste, imnul "Desteapta-te romane!" s-a inaltat pe strazi, insotind uriasele mase de oameni, risipind frica de moarte si unind intregul popor in sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn national a venit de la sine, impunandu-se generalizat, fara sovaiala, sub 
formidabila presiune a manifestantilor.

Prima inregistrare a melodiei s-a facut pe disc, in 1900, in S.U.A., in interpretarea solistului Alexandru Pascu. Abia in 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din Bucuresti reunita cu fanfara Regimentului Stefan cel Mare din Iasi au realizat cea dintai inregistrare instrumentala. In acelasi an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a inregistrat 
pentru prima data pe disc varianta corala.

Site-ul presedentiei noteaza in legatura cu mesajul imnului nostru: "Desteapta-te, romane!" este in acelasi timp social si national; social, deoarece impune o permanenta stare de vigilenta pentru a asigura tranzitia catre o lume noua; national, deoarece alatura aceasta desteptare traditiei istorice. 

Imnul contine acest sublim "acum ori niciodata", prezent in toate imnurile nationale, de la "paion"-ul cu care grecii au luptat la Marathon si Salamina pana la "Marseilleza" Revolutiei franceze.

Invocarea destinului national este culmea cea mai inalta pe care un popor o poate atinge in zborul sau catre divinitate. Acest "acum ori niciodata" concentreaza toate energiile vitale, mobilizand la maximum. Imnul de stat al Romaniei este alcatuit din unsprezece strofe, primele trei si ultima dintre ele fiind cantate la ocazii festive.

Despre armonia divină

Este o floare mai frumoasă ca cealaltă? 
Este un izvor mai limpede decât altul? 
Este un fir de iarbă mai presus de un altul? 
Fiecare are tăria, frumusețea și priceperea lui. 
Este în firea lucrurilor ca pădurea să aibă felurite soiuri de copaci, 
de iarbă, de flori și animale. 
Nu seamănă un deget cu altul de la aceeași mână, 
dar este nevoie de toate pentru a bate fierul. 
Este mărul mai înțelept decât prunul sau părul?
Este mâna stângă mai bună ca dreapta? 
Altfel vede ochiul stâng de cel drept? 
Cele de sus își au rostul lor și cele de jos își au rostul lor, 
cele mari își au rostul lor și cele mici își au rostul lor, 
cele repezi își au rostul lor și cele încete își au rostul lor, 
cele ce au fost și-au avut rostul lor și cele ce vin își vor avea rostul lor. 

Visul girafei

Un gând suav, uşor şi parfumat.
O lacrimă pe streaşina inimii.
Un vânt de lumină îmi rupe straiele
realităţii pe care încetez să o mai împărtăşesc.
Un răsărit albastru-turcuoaz
înmugureşte în pieptu-mi plin de maci.
Demult am părăsit această lume pentru a o îmbrăţişa.
Glasul preaînalt ce mă cheamă e mai aproape!

Comorile

Stai de vorba cu tine mai des, omule, fricosule, nebunule! Tu ai o carte-n sân, pe care nu o citeşti. Tot omul se naşte cu cartea lui în sân. Rupe-o din camaşa ta, unde a prins rădăcină nesmulsă. Nu o lasa necitită, căci se întunecă lumea şi nu mai poţi cunoaşte slova. Cauţi altuia, şi a ta îţi rămâne străină. Rasfoieşte-o la timp, înnainte ca limba ei să treacă şi să o uiţi. Pune-o colea pe masă, rupe-i peceţile, dezlipeşte-i foile tencuite, desfă-o. Ţi-a fost dată învăluită într-o pânza de plumb.

Cartea ta are patru cotoare. Cu băgare de seamă întoarce-o pe latura bună, ca să nu-ţi zboare foile când le vei despica şi ca să-ţi rămâie adunate la o cusătură. E Sfânta Scriptură a ta. Fiecare ins are Sfânta lui Scriptură şi Apocalipsul lui deosebit. O poţi începe de unde apuci, - de la mijloc, de la sfert, înainte şi îndărăt. În cartea pe care ţi-o ascunzi de frică, speriat de ameninţarea şi de blestemele celor ce nu vor să ţi-o citeşti, înţelesurile sunt toate adevărate şi drepte; rupe rândul sau ia-l de la punct, pretutindeni cade litera mare. E o carte care tot începe şi nu se mai sfârşeşte. Înţelesurile ei se încovoaie şi se întorc, şi, împletite, se urzesc în orice fel laolaltă. Cum de nu ţi-ai gasit-o înca şi pentru ce fugi de ea?

Omule, nebunule, tu poţi trage din fier cu mâna firul nevăzut care-i împânzeşte tăria, poţi să scoţi măduva pietrei, ca un vierme din lemn, ca un melc din gaoacea lui învârtită. Strânge cremenea, şi va ieşi picătura ei de sudoare. De unde izvorăşte timpul? Şi timpul tău din ce loc al lui se desface, ca un pârâu întors din matca în care s-a vărsat?

Nebunule, tu faci minuni fără să ştii şi nu cunoşti puterea gândului tău. Tot ce ai închipuit este şi se face, dar te fereşti să stai de vorbă cu tine şi să te închipuieşti. Ce face noaptea din tine? O movilă zăcută. Ia potriveşte pe întuneric în lacătele tale cheile tale: sufletul are o sută de porţi, toate încuiate, dar cheile sunt în lacătele şi broaştele lor, şi tu nu le vezi în întuneric, pentru că nu cauţi în întuneric. Poartă-ţi mâna pe ziduri de-a lungul, şi ai să ţi-o loveşti de ele, şi atunci nu te înfricoşa, nu fugi; întoarce cheile şi deschide. De ce nu citeşti cartea care desluşeşte locul comorilor? Când ai fost slab, trebuia să citeşti,- şi când ai fost bolnav, şi când te-ai simţit şovăind şi deznădăjduit. Minunea închipuirii dă slăbiciunilor tale vârful şi sunetul lanciei. Alunecuşul povârnişului ţi se podeşte neted sub talpă. Boala ta piere, deznădejdea se leapadă de tine. Nu e nevoie să te sileşti, să vrei şi să crezi; a fost de-ajuns puţin: că ţi-ai închipuit. Şi ca să traieşti în tine, iţi vei închipui că eşti acela care ai râvnit să fii. Tu nici nu poţi să fii decât acela.

Tudor Arghezi

Duioasă și copilăroasă

Dimineața devreme aș vrea să fie,
Duioasă și copilăroasă.
Lumina caldă să-mi vorbească încet,
Despre dragostea de-aseară.
Florile de pe cearceafuri să foșnească,
Să miroase a mosc.
Fericită și bucuroasă să râd,
Să mă întreb: Oare ce zi o fi astăzi?!
Să pun ceva pe mine și să deschid geamul,
Ce reîntâlnire?!
Mi-a fost dor de tine! Dimineață!

În seara aceasta aleg să zbor!

Omul cât traieşte – învaţă! 

Fericiţi sunt cei care înţeleg şi acceptă provocarile vieţii, renunţă la comoditatea unui trai călduţ: abia respiri, mănânci puţin, abia iubeşti, abia te mişti, aspiri şi speri. 

Foarte fericiţi sunt cei care graţie curajului şi bunătăţii s-au dăruit unei cauze. Dar ce faci atunci când cauza ta s-a risipit, ai ales să faci un sacrificiu, dar înţelegi că nu a meritat. Eu în asemenea situaţie am înţeles că ceea ce căutam, cauza mea, a fost, de fapt, o iluzie. Ce faci cu o iluzie în care ai crezut? Eu am construit din ea o corabie. Acea corabie a fost mare şi frumoasă (am avut multe materiale disponibile). I-am pus acestei corăbii pânze negre, poate sunt cam ataşată de această amăgire. Totuşi, am aşteptat un vânt prielnic şi am lăsat corabia pe mare. Am lăsat-o să plece, nici măcar nu am privit-o până va fi înghiţită de ceaţă. M-am întors şi am plecat. Lecţia acestei iluzionări îmi va bântui o perioadă sufletul. Apoi, când înţelepciunea profundă îmi va îmbraţişa fiinţa cu toate cele realizate şi nefăcute va veni şi epoca tăcerii în sufletul meu bătrân care va zbura. 

Şi în final... Preafericiţi sunt cei care au înţelepciunea de a acţiona integrat şi să vadă dincolo de aparaneţe, să pătrundă lucrurile până în profunzimile cauzalităţii manifestării acestora. Preafericiţi sunt cei dincolo de tăcere.

 

Tres Reyes

Plapuma pufoasă îmi proteja visele albastre. Trei copii care locuiesc cu un etaj mai sus, treziţi probabil de câteva ore, alergau şi strigau zglobii. M-am trezit! Tres Reyes, Tres Reyes, strigau cei trei pitici. Mi-am luat în picioare botoşeii, m-am înfofolit într-o pătură şi am ieşit pe balcon. Ochii mei mici, de care erau lipite încă stele şi îngeraşi căutau vreun semn şi motivul agitaţiei. M-am sprijit de balustradă.

Un microbus alb a intrat pe strada noastră, şoferul a început să claxoneze fără încetare, zeci de copii au ieşit la geam şi pe balcon şi strigau Tres Reyes, Tres Reyes. Maşina a oprit chiar în faţa scării noastre şi minune (!), se deschid uşile şi din maşină ies cei Trei Regi. Foarte frumos îmbrăcaţi, îi salutau şi ei pe copiii entuziaşti.

Erau exact aşa cum îmi imaginam că sunt Regii. Toţi veseli, cu părul cărunt şi barbă albă, lungă şi cârlionţată şi cu mantiile lungi. Se pare că, pe vremea când erau tineri, unul dintre ei era blond, unul era brunet şi al treilea (surpriză!) şi mai brunet, pielea lui era de culoare neagră. Am gândit: Trei regi care ar putea să-ţi împlinească orice dorinţă şi fantezie. Prin minte mi-au trecut câteva fantezii, începusem oare iar să visez?

Glasurile copiilor m-au readus la realitate. Din maşină a coborât şi şoferul maşinii, a deschis uşile din spate şi le-a înmânat Regilor câte două, trei cutii de cadouri. Cei Trei Regi salutând în continuare copiii au intrat în scara blocului. Copiii cuminţi vor primi cadouri, iar cei care au făcut prostioare vor primi cărbuni.

Voi aţi fost cuminţi?