Ai plecat...

Ai plecat, dar când? Nu-mi mai amintesc!

Ieri, acum două sau trei zile, o săptămână?
Sau poate de un an?
Nu ți-ai luat prea multe lucruri,
În păr ți-ai prins o doină, pene de păun și-o amintire,
Ochii îți scaldau nori verzi-aurii doldora de vise,
Te-ai îmbrăcat în dor de veselie,
Mânuțele mici căutau pe fața-mi șoapte nemaiauzite,
În tenișii roșii ai plecat copilă,
Dar știu că vei reveni femeie.
Ai plecat spre Soare ca să găsești Luna (ce chestie!),
Tu, femeie sublimă cu arc și o singură săgeată.