La mulți ani, pe 13!

13 noduri ce ne aduc împreună.
13 îmi spune: totul sau nimic!
Un sfârșit sau o renaștere eternă într-un prezent continuu.
13 îmi zice fă astfel încât tot ce pleacă de la tine să fie frumos și să devină artă.
13 este cel misterios, de basm, de vis și multașteptat.
Îți zic acum: te descopăr fermecată, petală cu petală, savurând eternitatea.

Ai plecat...

Ai plecat, dar când? Nu-mi mai amintesc!

Ieri, acum două sau trei zile, o săptămână?
Sau poate de un an?
Nu ți-ai luat prea multe lucruri,
În păr ți-ai prins o doină, pene de păun și-o amintire,
Ochii îți scaldau nori verzi-aurii doldora de vise,
Te-ai îmbrăcat în dor de veselie,
Mânuțele mici căutau pe fața-mi șoapte nemaiauzite,
În tenișii roșii ai plecat copilă,
Dar știu că vei reveni femeie.
Ai plecat spre Soare ca să găsești Luna (ce chestie!),
Tu, femeie sublimă cu arc și o singură săgeată.

El și Ea

Ea iubea să zboare și El s-a făcut vânt,
Ea iubea ploaia și El a devenit curcubeu,
Ea iubea să scrie iar El îi picta misterele,
Ea iubea roua și El era cea mai minunată floare roz,
Ea iubea să danseze iar El o sorbea cântând,
Ea iubea să viseze și El devenise un izvor de miracole,
Ea zâmbea mereu iar El o ținea de mână,
Ea iubea și El o adora,
Ea îl adora și a devenit zeiță,
Iar El neclintit, mereu același, era dintotdeauna acolo

În Paradisul din Sinele ei.