Despre frumusețe

O prietenă m-a rugat să-i povestesc despre frumusețe. Inspir adânc, pe chip îmi apare un zâmbet jucăuș.

Această poveste nu are început și nici sfârșit, este un continuu joc, o continuă căutare și regăsire, o profundă rugăciune întru și pentru Frumusețea Eternă.

Acum câteva luni, prin luna martie, era frig și posomorât, ploua din toate părțile. Eram în stație ascunsă sub umbrela mea albastră, mă țineam strâns de ea și încercam să o susțin. Mi-a venit o idee salvatoare și mi-am pus căștile, am selectat o melodie frumoasă și parcă mi se făcuse mai cald. Mi-am îndreptat spatele, mă simțeam mult mai bine. Vreo 7 băieți de vreo 8-9 ani au venit în stație și brusc atmosfera a devenit mai însuflețită.

Unul dintre băieţei, pe care l-am simţit că era cel mai curajos din grup, s-a apropiat de mine, mi-a făcut semn că vrea să-mi zică ceva. Mi-a spus: “Prietenul meu zice că tu eşti gagica lui!”, a făcut o pauză şi mi l-a arătat din priviri pe prietenul lui chipeş care nu avea mai mult de un metru înălţime, avea o căciulă bleu mare şi un ghiozdan prea mare. Avea ochi negri, un zâmbet până la urechi, îi simţeam sufletul vibrând de curiozitate.

Mi-am îmbrăţişat admiratorul din priviri, apoi a spus cam nehotărâtă: “Păi, într-o zi, s-ar putea!”.

Zâmbetul dispăruse brusc de pe faţa vornicelului care mi-a adus vestea, a făcut ochii mari şi mi-a zis mirat aproape bâlbâindu-se: “Dar el este minor!”.

Eu i-am răspuns imediat: “Păi, de aia am zis: într-o zi!”.

Am făcut o scurtă pauză apoi am adăugat: “Da, vrei să-l întrebi pe prietenul tău de ce el crede că sunt gagica lui?”

Micul năzdrăvan nu a comentat nimic s-a dus la prietenul său care i-a şoptit ceva la ureche. Cât a clipi l-am văzut iar în faţa mea, s-a uitat în ochii mei şi mi-a spus: “Pentru că eşti cea mai frumoasă!”

M-am expansionat instantaneu, m-a cuprins o stare de fericire fără margini, am îmbrăţişat toată staţia, apoi tot Bucureştiul, apoi toată ţara.

Cu o mare gălăgie în staţie a poposit şi maşina. Micii cavaleri foarte hotărâţi s-au aşezat într-o linie formând un culoar, mi-au dat de înţeles că ei vor urca doar după ce voi urca eu în maşină. Aşa au şi făcut. În maşină au format un cerc în jurul meu, mă simţeam în siguranţa cu ei. Prin atitudinea lor transmiteau foarte multă hotărâre şi responsabilitate.

Prietenul cavalerului meu m-a întrebat dacă merg până la metrou. Am răspuns afirmativ. La staţia “Şcoala”au coborât toţi, doar admiratorul meu a rămas. Simţeam că ar vrea să mă întrebe ceva, se uita la mine timid, pe ascuns. Nu mi-a spus nimic şi a coborât la următoarea staţie.

Imediat după aceasta l-am sunat pe iubitul meu şi i-am povestit tot ce s-a petrecut. Mi-a replicat: “Iubita mea, observ că armata pretendenţilor devine din ce în ce mai mare!” Apoi cu pe un ton mai serios, după o pauză a adăugat: “Da, frumuseţea trezeşte suflete!” Am gândit: “Ce semn minunat de la Preaiubitul Divin!”

Pentru mine frumuseţea este expresia iubirii şi dăruirii. Când cauţi şi descoperi neîncetat frumuseţea din tine şi din ceilalţi, peste tot în jurul tău, frumuseţea devine chiar o cale de evoluţie spirituală. Frumuseţea, de fapt, după atâtea secole rămâne încă un mister. Frumuseţea unei femei poate chiar elibera, pentru că o femeie frumoasă este o femeie fericită, demnă, liberă, dăruită şi conştientă de Sine. Iar toate acestea la un loc reprezintă iubirea plenară, fără început şi fără de sfârşit.